Globalizare. Organizaţii mondiale

În ultimii ani, economia mondială a trecut prin cateva schimbari majore, al căror rezultat a fost crearea unei pieţe mondiale.

Odată cu înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), aproape toate economiile din lume sunt susceptibile de a stabili relaţii mai mult şi mai interdependente cu fiecare alte.

În 1980 economia mondială a fost caracterizată de comerţ între blocuri economice mari, deoarece comerţul cu mijlocul anilor '90 internaţională are tendinţa de a se dezvolta spre globalizare la un stadiu în care este posibil să se concep comerţului fără frontiere în viitor nu prea îndepărtat.

La începutul secolului al 21th asistăm la apariţia unei noi economii: lumea ca pe o piaţă globală!

Comert interior a devenit comerţului global, în cazul în care întreaga lume este o piaţă globală.

Sunteţi acum, probabil, de lucru pe un computer care a fost produs în China, folosind chips-uri japoneze si un sistem de operare american. Aţi putea fi, poartă o pereche de pantaloni realizate în Taiwan, ochelari de soare italian şi un ceas Elveţia.

Poate in seara asta vei avea un pahar de vin spaniol sau chiliene sau o ceaşcă de cafea kenyene cu cina. Puteţi conduce o maşină Coreeană sau germană, utilizaţi un telefon finlandez sau fum trabucuri cubaneze. Aceasta este realitatea noastră de astăzi, care a devenit posibilă datorită globalizării.

Globalizarea înseamnă că fluxurile de bunuri, servicii, capital, tehnologii şi oameni se răspândesc în întreaga lume, ca ţări deschise peste tot până la contact mai mare cu fiecare alte. Globalizarea poate crea mai multă bogăţie pentru toată lumea, dar poate fi perturbator, de asemenea, şi trebuie să fie valorificat de către normele internaţionale (instituţii internaţionale). Atunci când afacerea merge la nivel mondial, normele de fair-play trebuie să fie, de asemenea, stabilite la nivel global. Un element cheie al globalizării este expansiunea comerţului mondial, prin eliminarea sau reducerea barierelor comerciale, cum ar fi tarifele de import.

"Globalizarea" economica este un proces istoric, rezultatul de inovare umane şi a progresului tehnologic. Aceasta se referă la Integrare crescândă a economiilor din întreaga lume, în special prin circulaţia mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi dincolo de graniţe. Termenul de asemenea, uneori, se referă la libera circulaţie a persoanelor (de muncă) şi de cunoştinţe (tehnologie) peste graniţele internaţionale. Există, de asemenea, mai larg cultural, politic, şi dimensiunile de mediu ale globalizării.

Regionalismul este descris în dicţionar de termeni politicii comerciale, ca "acţiuni de guverne de a liberaliza sau a facilita comerţul pe o bază regională, uneori prin zone de liber schimb sau uniuni vamale".

Dacă luăm în considerare RTAS (Regional acorduri de comerţ), care sunt în vigoare, dar nu au fost notificate, aceste semnat, dar nu încă în vigoare, cele în curs de negociere, precum şi cele în etapa de propunere, vom ajunge la o valoare de aproape 400 de RTAS care sunt programate să fie puse în aplicare până în 2010. din aceste RTAS, gratuit acordurile comerciale (acorduri de liber schimb) şi acorduri parţiale considerare domeniul de aplicare pentru peste 90%, în timp ce uniuni vamale de cont pentru mai puţin de 10%.

Organizaţia Națiunilor Unite
Organizatia Natiunilor Unite a fost infiintata la 24 octombrie 1945 cind un numar de 51 de tari se angajau sa mentina pacea prin cooperare internationala si securitate colectiva. Astazi, aproape toate natiunile lumii sunt membre ONU: in total 192 de tari.
Conform Cartei, ONU are patru obiective majore:
- Sa mentina pacea si securitatea internationala;
- Sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;
- Sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile omului;
- Si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.

Inca de la numirea sa in functie, in 1997, Secretarul General ONU Kofi Annan considera reforma sistemului ONU ca o prioritate. Pe parcursul ultimilor opt ani, el a propus si a pus in practica o serie de idei si a operat o serie de modificari in programul de lucru, structura si sisteme, atit la nivel central (la sediile principale), cit mai ales la nivel local (in birourile din diferite tari). Toate aceste eforturi au fost menite sa aduca sistemul ONU la cel mai inalt nivel al practicilor internationale.

15 agentii specializate - Organizatia Internationala a Aviatiei Civile (ICAO); Fondul International pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD); Biroul International al Muncii (ILO); Fondul Monetar International (FMI); Organizatia Internationala maritima (IMO); Uniunea Internationala pentru Telecomunicatii (ITU); Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie (FAO); Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO); Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (UNIDO); Uniunea Universala a Postei (UPU); Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO); Organizatia Mondiala pentru Proprietate Intelectuala (WIPO); Organizatia Mondiala a Meteorologiei (WMO); Organizatia Mondiala a Turismului (WTO); Banca Mondiala (WB). Bugetul pentru 2005 al acestor agentii (mai putin Banca Mondiala si Fondul Monetar International) este de 2,2 miliarde dolari SUA.

10 programe, fonduri si alte organisme: Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD); Programul Natiunilor Unite pentru Controlul Drogurilor (UNDCP); Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP); Fondul Natiunilor Unite pentru Populatie (UNFPA); Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP); Programul Natiunilor Unite pentru Asezari Umane (UN-HABITAT); Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati (UNHCR); Fondul Natiunilor Unite pentru Copii (UNICEF); Agentia Natiunilor Unite pentru Ajutorarea Refugiatilor Palestinieni si Orientul Apropiat (UNRWA); Programul Mondial pentru Alimentatie (WFP).

Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC)
OMC a fost înfiinţată în 1995, ca rezultat al Rundei de negocieri comerciale multilaterale Uruguay (1986-1994). Este o organizaţie internaţională care stabileşte reguli globale de comerţ între statele membre. Nucleul sistemului OMC, cunoscut şi ca sistemul de comerţ multilateral, o reprezintă acordurile OMC care stabilesc regulile de bază ale comerţului internaţional ca şi angajamentele de deschidere de pieţe asumate de membrii săi. Aceste acorduri au fost negociate şi semnate de toţi membrii OMC şi adoptate conform procedurilor naţionale specifice.

Banca Mondială
La Banca Mondială este una dintre principalele surse de asistenţă în domeniul dezvoltării. Principalul său obiectiv este ajutorarea populaţiei celei mai sărace şi a ţărilor celor mai sărace. Acest sit oferă o privire de ansamblu asupra modului în care îşi foloseşte Banca resursele financiare, personalul său foarte bine pregătit şi vasta sa bază de cunoştinţe pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare, îndrumându-le pe o cale de creştere economică stabilă, durabilă şi echitabilă.

Alte Organizaţii internaţionale:
-Banca Africană de Dezvoltare
- Uniunea Africană
- Comunitatea Andină
- Liga Statelor Arabe
- Banca Asiatică de Dezvoltare
- Asia-Pacific Cooperare Economică
- Acociația națiunilor din sud-estul Asiei
- Piaţa Comună a Africii de Est şi Sud
- Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific
- Uniunea Europeană
- Acordul General privind Comerţul cu Servicii
- Banca Interamericană de Dezvoltare
- Bancii Islamice de Dezvoltare
- Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii AUDA-NEPAD
- Acordul de Liber Schimb Nord American
- Organizarea Cooperării Islamice
- Comune a pieţei de Sud (MERCOSUR)
- Conferinţa Națiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare

Obiective:

1. Înţelege conceptul de globalizare.
2. Pentru a cunoaste principalele instituţii internaţionale
3. Pentru a avea o viziune globală cu privire la starea de world
4. To ştiu unde pot găsi informaţii